Sursa poza si informatii: aradon.ro

În perioada interbelică, Aradul a fost martor la o serie de transformări arhitecturale menite să înlocuiască simbolurile rămase din vechiul imperiu. Printre aceste inițiative se numără și proiectul unui nou teatru, planificat să fie amplasat în Piața Avram Iancu, aproape de clădirea existentă din secolul XIX.

Proiectul unui teatru monumental

În anii 1930, în contextul dorinței de a conferi orașelor o identitate românească, Aradul a planificat construirea unui teatru nou, cu o loggie centrală și porticuri arcuite, gândit să devină simbol al noii epoci. Acest proiect a fost realizat de arhitectul Tiberiu Niga, fiul arhitectului arădean Ioan Niga. Tiberiu Niga, absolvent al Școlii de Arhitectură din București în 1930 și bursier la Paris între 1932–1933, a fost cunoscut pentru abilitatea sa de a îmbina modernismul european cu motive naționale românești. Deși a proiectat vile moderniste de referință în București, viziunea sa pentru Arad – un teatru românesc monumental, menit să schimbe chipul urban – a rămas doar pe hârtie.

Contextul istoric și cultural

În perioada interbelică, Banatul și Transilvania au cunoscut un val de transformări arhitecturale menite să imprime orașelor o identitate românească. La Timișoara, arhitectul Duiliu Marcu a remodelat fațada Operei și Teatrului Național, înlocuind ornamentația vieneză cu o monumentalitate neoromânească de arcade ample și masivitate sobră, care domină și astăzi Piața Victoriei. În același spirit, dar pe un drum rămas neterminat, la Arad s-a proiectat un teatru nou, chiar în Piața Avram Iancu, cu o loggie centrală și porticuri arcuite – o clădire gândită să devină simbol al noii epoci.

Moștenirea arhitecturală a lui Tiberiu Niga

Arhitectul Tiberiu Niga a avut un rol semnificativ în dezvoltarea arhitecturii interbelice din România. Printre lucrările sale notabile se numără refacerea Gării de Nord între anii 1925-1926 și sediul Societății de Asigurare Românească între anii 1925-1926. De asemenea, a câștigat prin concurs proiectarea unor locuințe pentru funcționarii de toate categoriile ai Căilor Ferate Ungare M.A.V., premiat în anul 1912, Palatul CFR – Bulevardul 6 Martie, din anul 1930, Palatul Asigurarea Românească – Bulevardul Gh. Magheru, din anul 1931, dar și cel pentru noul teatru din Arad, din 1932.

Concluzie

Deși proiectul unui nou teatru în Arad, realizat de Tiberiu Niga, a fost ambițios și bine gândit, acesta nu a fost niciodată materializat. Astfel, Aradul a rămas cu clădirea teatrului existentă din secolul XIX, care, deși are o valoare istorică și arhitecturală deosebită, nu a beneficiat de restaurările necesare în ultimele decenii. Acest proiect nefinalizat rămâne un simbol al aspirațiilor arhitecturale ale perioadei interbelice și al dorinței de modernizare a orașului.